MEDALIA
SFÂNTULUI BENEDICT
Medalia Sfântului
Benedict este un sacramental foarte puternic al Bisericii Catolice, un semn
sacru cu proprietăţi exorcizante, formula rugăciunii de eliberare fiind
inscripţionată pe aceasta. Numeroase sunt efectele care i se atribuie:
vindecări, protecţie contra demonului, harul unei morţi bune (în
sfinţenie)… Atenţie însă: Medalia Sf.
Benedict nu este un talisman, un obiect magic, ci un mijloc care ne ajută pe calea
sfinţirii noastre, graţie rugăciunii Bisericii, efectele fiind în legătură
directă cu credinţa, speranţa şi iubirea mărturisită.
În primul rând, puţină istorie: Sfântul
Benedict de Nursia (Italia, 480-543), fratele geamăn al Sfintei Scholastica,
este considerat Patriarhul monahismului apusean, iar a sa „Sfântă Regulă”,
considerată, pe drept, unul din cei mai puternici factori care au contribuit la
construirea civilizaţiei creştine europene, a devenit baza organizării a mai
tuturor comunităţilor monahale apusene de până în sec. al XIII-lea. În viziunea
lui esenţa vieţii creştine, şi în mod special, a celei monahale, se rezumă prin
motto-ul: „ORA ET LABORA!” – „Roagă-te şi munceşte!”, contemplaţia unită cu
acţiunea. Iar ca emblemă elocventă au ales: Crucea, Cartea şi Plugul. (Ce bine
ar fi să redescoperim cu toţii spiritul învăţăturii acestui sfânt, declarat de
Biserică SFÂNT PATRON AL EUROPEI!)
Oricum, pentru a înţelege simbolistica
Medaliei, trebuie cunoscute următoarele evenimente din viaţa Sfântului
Benedict: pe când trăia ca eremit, într-o peşteră de lângă Subiaco, sfinţenia
sa fiind repede descoperită, o comunitate religioasă din apropiere, căreia-i
murise de curând abatele (stareţul), l-a rugat să preia conducerea. Unora nu
le-a convenit viaţa de asceză şi penitenţă cerută de Benedict şi au încercat
să-l omoare oferindu-i pâine şi vin otrăvit. Dar, în mod miraculos, el a fost
salvat: când Sfântul Benedict a făcut Semnul Crucii asupra celor oferite, cupa
cu vin s-a răsturnat, iar un corb a zburat cu pâinea. Părăsindu-i, a revenit la
peştera lui, de unde, adunându-se în jurul lui mulţi tineri dornici de a-l
urma, a pornit la fondarea ordinului ce avea să-i poarte pe urmă numele, cea
mai importantă întemeiere fiind Mănăstirea Monte Cassino, Italia.
DESPRE MEDALIE
Originea medaliei
Sfântului Benedict este foarte veche. În mod cert în jurul anului 1000 ea era
deja foarte populară, căci însuşi Papa Sfântul Leon al IX-lea fusese vindecat,
pe când era tânăr, prin intermediul Medaliei.
Ea a fost în mod
solemn aprobată pentru prima dată de Papa Benedict al XIV-lea prin „Breve”
din 23 decembrie 1741 şi martie 1742, conform căreia cel care poartă Medalia cu
credinţă beneficiază de indulgenţă, dacă este în starea harului
sfinţitor (pentru care se cere: mărturisire şi împărtăşire sacramentală,
lepădarea de orice păcat) şi se roagă la
intenţia Sfântului Părinte – Crezul, Tatăl nostru, Bucură-te,
Marie, Preamărirea Sfintei Treimi.
Pentru a comemora al
XIV-lea centenar al naşterii Sfântului Benedict, la 1880 a fost bătută Medalia
Jubilară a Sfântului Benedict, actualmente, probabil, varianta cea mai
răspândită în lume a acesteia.
FAŢA MEDALIEI
Vedem efigia Sfântului, care ţine Crucea în
mâna dreaptă, şi o carte deschisă, Regula inspirată de Sfânta Scriptură, în
mâna stângă; la dreapta lui, pe un piedestal, se observă o cupă din care iese o
viperă, după ce a făcut Semnul Crucii
asupra sa . Pe celălalt piedestal (la stânga) se află un corb care tocmai îşi
ia zborul cu pâinea otrăvită.
Sub imaginea
sfântului se citesc cuvintele: „Ex S.M. CASINO MDCCCLXXX ” – „DE LA
SFÂNTUL MUNTE CASSINO 1880 ”.
Pe cele două laturi,
deasupra piedestalelor, cu litere foarte mici se află scris: „CRUX SANCTI
PATRIS BENEDICTI ” – „CRUCEA SFÂNTULUI PĂRINTE BENEDICT ”. De
jur-împrejurul imaginii: „EJUS IN OBITU NOSTRO PRESENTIA MUNIAMUR” – „LA
MOARTEA NOASTRĂ SĂ NE APERE CU PREZENŢA SA”.
REVERSUL MEDALIEI
Este reprezentată o
Cruce care are pe spaţiul braţelor, respectiv alături şi de jur-împrejur, o
serie de iniţiale a cărei descifrare reprezintă, de fapt, rugăciunea de
eliberare:
PAX
Pace (Formula de salut şi motto-ul
benedictinilor)
C.S.P.B.
Crux Sancti Patris
Benedicti
Crucea Sfântului
Părinte Benedict
C.S.S.M.L.
Crux Sacra Sit
Mihi Lux
Sfânta Cruce Să Fie
Lumina Mea
N.D.S.M.D.
Non Drago Sit Mihi
Dux
Demonul Să Nu Fie
Stăpânul Meu
V.R.S.
Vade Retro,
Satana!
Piei Satano!
N.S.M.V.
Numquam Suade Mihi
Vana
Nu Mă Vei Convinge Cu
Deşertăciuni
S.M.Q.L.
Sunt Mala Quae
Libas
Ceea Ce Îmi Arăţi
Este Rău
I.V.B.
Ipse Venena Bibas
Tu Însuţi Să-Ţi Bei
Veninul
PURTAREA MEDALIEI
Sunt şi alte Medalii
ale Sfântului Benedict care sunt aproape identice în cele de mai sus, dar le lipseşte
expresia „EIUS ÎN OBITU NOSTRO
PRAESENTIA MUNIAMUR” („LA MOARTEA NOASTRĂ SĂ NE APERE CU PREZENŢA SA”).
Şi câteva alte detalii. Totuşi, de oricare variantă ar fi, purtarea lor
beneficiază de indulgenţă.
Medalia este
câteodată încorporată într-un Crucifix – o cruce regulară cu Corpus – cu
medalia Sfântului Benedict în dreptul Capului lui Christos. Acest crucifix este
cunoscut sub numele de „Crucea Bunei Morţi” nu numai din cauza proprietăţilor
de exorcizare ale Medaliei şi a reprezentării Trupului lui Christos, dar şi din
cauza patronării sale particulare întemeiată pe moartea sa. Papa Sf. Grigore
cel Mare (540-604) descrie trecerea sa în cartea a doua a Dialoguri-lor
sale: „ A poruncit călugărilor să-l ducă la oratoriu, unde s-a întărit
primind Trupul şi Sângele Mântuitorului nostru Christos. Apoi trupul său
slăbit, susţinut de mâinile discipolilor, a stat în picioare, iar el şi-a
ridicat mâinile către cer. Şi cum se ruga el în acest fel, îşi dădu duhul.”
O indulgenţă plenară
(deplină) este acordată, în condiţiile uzuale, de cel care, în ora morţii sale,
sărută, atinge sau cinsteşte Crucea în vreun fel, şi îşi oferă sufletul
Domnului-Dumnezeu.
Când vă luaţi Medalia
(cu Crucifix sau nu), duceţi-o la un preot pentru a fi binecuvântată conform
Ritualului Roman. Oricare preot are puterea de a face acest lucru, deşi
tradiţia recomandă să fie unul benedictin.