MEDALIA SFÂNTULUI BENEDICT

MEDALIA

SFÂNTULUI BENEDICT

Medalia Sfântului Benedict este un sacramental foarte puternic al Bisericii Catolice, un semn sacru cu proprietăţi exorcizante, formula rugăciunii de eliberare fiind inscripţionată pe aceasta. Numeroase sunt efectele care i se atribuie: vindecări, protecţie contra demonului, harul unei morţi bune (în sfinţenie)…  Atenţie însă: Medalia Sf. Benedict nu este un talisman, un obiect magic, ci un mijloc care ne ajută pe calea sfinţirii noastre, graţie rugăciunii Bisericii, efectele fiind în legătură directă cu credinţa, speranţa şi iubirea mărturisită.

În primul rând, puţină istorie: Sfântul Benedict de Nursia (Italia, 480-543), fratele geamăn al Sfintei Scholastica, este considerat Patriarhul monahismului apusean, iar a sa „Sfântă Regulă”, considerată, pe drept, unul din cei mai puternici factori care au contribuit la construirea civilizaţiei creştine europene, a devenit baza organizării a mai tuturor comunităţilor monahale apusene de până în sec. al XIII-lea. În viziunea lui esenţa vieţii creştine, şi în mod special, a celei monahale, se rezumă prin motto-ul: „ORA ET LABORA!” – „Roagă-te şi munceşte!”, contemplaţia unită cu acţiunea. Iar ca emblemă elocventă au ales: Crucea, Cartea şi Plugul. (Ce bine ar fi să redescoperim cu toţii spiritul învăţăturii acestui sfânt, declarat de Biserică SFÂNT PATRON AL EUROPEI!) 

Oricum, pentru a înţelege simbolistica Medaliei, trebuie cunoscute următoarele evenimente din viaţa Sfântului Benedict: pe când trăia ca eremit, într-o peşteră de lângă Subiaco, sfinţenia sa fiind repede descoperită, o comunitate religioasă din apropiere, căreia-i murise de curând abatele (stareţul), l-a rugat să preia conducerea. Unora nu le-a convenit viaţa de asceză şi penitenţă cerută de Benedict şi au încercat să-l omoare oferindu-i pâine şi vin otrăvit. Dar, în mod miraculos, el a fost salvat: când Sfântul Benedict a făcut Semnul Crucii asupra celor oferite, cupa cu vin s-a răsturnat, iar un corb a zburat cu pâinea. Părăsindu-i, a revenit la peştera lui, de unde, adunându-se în jurul lui mulţi tineri dornici de a-l urma, a pornit la fondarea ordinului ce avea să-i poarte pe urmă numele, cea mai importantă întemeiere fiind Mănăstirea Monte Cassino, Italia.

DESPRE MEDALIE

Originea medaliei Sfântului Benedict este foarte veche. În mod cert în jurul anului 1000 ea era deja foarte populară, căci însuşi Papa Sfântul Leon al IX-lea fusese vindecat, pe când era tânăr, prin intermediul Medaliei.

Ea a fost în mod solemn aprobată pentru prima dată de Papa Benedict al XIV-lea prin „Breve” din 23 decembrie 1741 şi martie 1742, conform căreia cel care poartă Medalia cu credinţă beneficiază de indulgenţă, dacă este în starea harului sfinţitor (pentru care se cere: mărturisire şi împărtăşire sacramentală, lepădarea de orice păcat) şi  se roagă la intenţia Sfântului Părinte – Crezul, Tatăl nostru, Bucură-te, Marie, Preamărirea Sfintei Treimi.

Pentru a comemora al XIV-lea centenar al naşterii Sfântului Benedict, la 1880 a fost bătută Medalia Jubilară a Sfântului Benedict, actualmente, probabil, varianta cea mai răspândită în lume a acesteia. 

FAŢA MEDALIEI

Vedem efigia Sfântului, care ţine Crucea în mâna dreaptă, şi o carte deschisă, Regula inspirată de Sfânta Scriptură, în mâna stângă; la dreapta lui, pe un piedestal, se observă o cupă din care iese o viperă,  după ce a făcut Semnul Crucii asupra sa . Pe celălalt piedestal (la stânga) se află un corb care tocmai îşi ia zborul cu pâinea otrăvită.

Sub imaginea sfântului se citesc cuvintele: „Ex S.M. CASINO MDCCCLXXX ” – „DE LA SFÂNTUL MUNTE CASSINO 1880 ”.

Pe cele două laturi, deasupra piedestalelor, cu litere foarte mici se află scris: „CRUX SANCTI PATRIS BENEDICTI ” – „CRUCEA SFÂNTULUI PĂRINTE BENEDICT ”. De jur-împrejurul imaginii: „EJUS IN OBITU NOSTRO PRESENTIA MUNIAMUR” – „LA MOARTEA NOASTRĂ SĂ NE APERE CU PREZENŢA SA”.

REVERSUL MEDALIEI

Este reprezentată o Cruce care are pe spaţiul braţelor, respectiv alături şi de jur-împrejur, o serie de iniţiale a cărei descifrare reprezintă, de fapt, rugăciunea de eliberare:

PAX

Pace (Formula de salut şi motto-ul benedictinilor)

C.S.P.B.

Crux Sancti Patris Benedicti

Crucea Sfântului Părinte Benedict

C.S.S.M.L.

Crux Sacra Sit Mihi Lux

Sfânta Cruce Să Fie Lumina Mea

N.D.S.M.D.

Non Drago Sit Mihi Dux

Demonul Să Nu Fie Stăpânul Meu

V.R.S.

Vade Retro, Satana!

Piei Satano!

N.S.M.V.

Numquam Suade Mihi Vana

Nu Mă Vei Convinge Cu Deşertăciuni

S.M.Q.L.

Sunt Mala Quae Libas

Ceea Ce Îmi Arăţi Este Rău

I.V.B.

Ipse Venena Bibas

Tu Însuţi Să-Ţi Bei Veninul

PURTAREA MEDALIEI

Sunt şi alte Medalii ale Sfântului Benedict care sunt aproape identice  în cele de mai sus, dar le lipseşte expresia  „EIUS ÎN OBITU NOSTRO PRAESENTIA MUNIAMUR” („LA MOARTEA NOASTRĂ SĂ NE APERE CU PREZENŢA SA”). Şi câteva alte detalii. Totuşi, de oricare variantă ar fi, purtarea lor beneficiază de indulgenţă.

Medalia este câteodată încorporată într-un Crucifix – o cruce regulară cu Corpus – cu medalia Sfântului Benedict în dreptul Capului lui Christos. Acest crucifix este cunoscut sub numele de „Crucea Bunei Morţi” nu numai din cauza proprietăţilor de exorcizare ale Medaliei şi a reprezentării Trupului lui Christos, dar şi din cauza patronării sale particulare întemeiată pe moartea sa. Papa Sf. Grigore cel Mare (540-604) descrie trecerea sa în cartea a doua a Dialoguri-lor sale: „ A poruncit călugărilor să-l ducă la oratoriu, unde s-a întărit primind Trupul şi Sângele Mântuitorului nostru Christos. Apoi trupul său slăbit, susţinut de mâinile discipolilor, a stat în picioare, iar el şi-a ridicat mâinile către cer. Şi cum se ruga el în acest fel, îşi dădu duhul.”

O indulgenţă plenară (deplină) este acordată, în condiţiile uzuale, de cel care, în ora morţii sale, sărută, atinge sau cinsteşte Crucea în vreun fel, şi îşi oferă sufletul Domnului-Dumnezeu.

Când vă luaţi Medalia (cu Crucifix sau nu), duceţi-o la un preot pentru a fi binecuvântată conform Ritualului Roman. Oricare preot are puterea de a face acest lucru, deşi tradiţia recomandă să fie unul benedictin.

„HALLOWEEN – O CURSĂ A DIAVOLULUI, CARE ÎNCEARCĂ DE TOATE” – O SPUNE DON GABRIELE AMORTH, DECANUL EXORCIŞTILOR DIN LUMEA ÎNTREAGĂ

„HALLOWEEN –

O CURSĂ A DIAVOLULUI, CARE ÎNCEARCĂ DE TOATE”

– O SPUNE DON GABRIELE AMORTH,

DECANUL EXORCIŞTILOR DIN LUMEA ÎNTREAGĂ

–  Don Amorth, care este părerea dumneavoastră despre Halloween?

–  ... provoacă scârbă şi îmi face scârbă. Este vorba de o chestie păgână, anticreştină şi anticatolică, provenind din ţările nordice, şi care a făcut explozie în America. Acest gunoi pretinde, şi uneori şi reuşeşte,  să pună pe plan secund şi să umbrească Solemnitatea Tuturor Sfinţilor, pe care o celebrăm cu bucurie pe întâi noiembrie. Şi pentru că scopul său este tocmai cel de a pune piedică sfinţeniei, este o găselniţă a diavolului, care intenţionează să dea peste cap planurile lui Dumnezeu. Halloween este o sărbătoare păgână...

Diavolul încearcă să semene discordie între Dumnezeu şi om, nu atât din ostilitate faţă de om, cât din voinţa de a-l ofensa pe Dumnezeu, care este ţinta sa preferată, şi uneori, îi reuşeşte, chiar dacă va fi înfrânt pentru totdeauna.

–  Don Amorth, dar... de ce se dă atâta atenţie aceastei sărbători, mai ales din partea tinerilor?

– Ei urmează curentele, şi acest lucru are loc cu şi mai mare intensitate în culturile şi epocile decreştinate, ca şi aceasta. Repet: diavolul ştie cum să lucreze.

– Dar ce de părinţii permit acest lucru?

– Pentru că nu mai ştiu să-şi  educe copiii, iată de ce.

– Ce vreţi să spuneţi cu asta?

– Mulţi părinţi au abdicat de la sarcina de educatori şi din cauza maniei modernităţii îi lasă pe copii să facă ce ce vor. Vina mai gravă mi se pare că este a mamelor.

– Adică?

– Atunci când ambii părinţi merg la lucru, copiii cresc fără călăuze sigure. Forma cea mai bună de control este vigilenţa mamei, dar dacă ea merge să lucreze – şi de multe ori, fără a fi nevoită –, copiii cresc  hoinari; ...apoi vin să plângă din cauza copiilor rebeli”.

Bruno Volpe

Don Gabriele AMORTH – „TOŢI ACEIA CARE DORESC RĂZBOIUL – SUNT UNELTE ALE DIAVOLULUI”

Don Gabriele AMORTH – 

„TOȚI ACEIA CARE DORESC RĂZBOIUL 

– SUNT UNELTE ALE DIAVOLULUI”

„Toți aceia care doresc războiul sunt unelte ale diavolului”. Referitor la situația din Siria se exprimă și exorcistul – și scriitorul – Don Gabriele Amorth, intervievat de către Fabio Marchese Ragona, pe blogul Stanze Vaticane al postului Tgcom24. „Vigilia [Seara de veghe şi de rugăciune a] Papei îl va deranja nu numai pe diavol..., dar nu vreau să mai dau şi alte nume”, a spus Părintele Amorth. Exorcistul, vorbind despre veghea organizată în Piața San Pietro propusă de către Suveranul Pontif pentru ziua de sâmbătă [7 septembrie a.c.], afirmă: „Cu siguranță Papa prin această inițiativă dorește să anticipeze și să influențeze decizia Congresului american”. 

„Ăştia care doresc războiul în Siria sunt instrumente ale diavolului”, a tunat președintele onorific al Asociației Internaționale a Exorciștilor. Părintele Amorth, aparținând Congregației Sfântului Pavel, se declară în mod categoric împotriva oricărui posibil raid american. „Domnul este un Dumnezeu al păcii – a continuat – El dorește pacea, să domnească iubirea între oameni, dorește solidaritatea și ajutorul reciproc, astfel ca cel care este bogat să îl ajute și pe cel sărac. Satana este cel care dorește moartea și războiul”.

Părintele Amorth nu este de acord cu ideea președintelui american Barack Obama, care susține că un atac ar fi necesar pentru a elimina posibilitatea ca regimul condus Bashar al-Assad să utilizeze arme chimice împotriva poporului. «Îmi vine în minte acea frază pe care a rostit-o Pius al XII-lea pentru a evita al doilea război mondial: „Totul este pierdut prin război, dar totul poate fi salvat prin intermediul păcii”, toate sistemele violente sunt de condamnat». 

Și Părintele Amorth consideră că Veghea de sâmbătă va putea să fie prețioasă: „Papa are scopul de a influența. În ce mod? Ca și papă, rugându-se și cerând ajutorul lui Dumnezeu, acesta este modul nostru de a acționa ca și creștini. Nu lansând bombe pentru a contracara alte bombe, ci prin rugăciune, pentru a contracara bombele”.

(Trad. IHTYS – Răzvan V.)

Articol preluat de pe: 

http://vaticaninsider.lastampa.it/documenti/dettaglio-articolo/articolo/amorth-diavolo-guerra-27583/