Postări
CE SE ASCUNDE ÎN SPATELE
HALLOWEEN-ULUI?
Introducere
Schelete şi fantasme, măşti monstruoase şi zombi însângeraţi, cuţite
ascuţite şi dovleci scobiţi sunt expuşi şi vânduţi în aceste zile în vitrinele
oraşelor noastre. Evenimentul Halloween, sau mai bine fenomenul Halloween – dar
vă rog să nu-l definim drept o sărbătoare – este de-acum impus în mod violent în
realitatea noastră socială. Pare că nu mai există scăpare de ceea ce mulţi
satanişti şi vrăjitori consideră drept noaptea cea mai importantă a anului, 31
octombrie. Marele sabba, sfârşitul de an satanic, este publicizat de această
pseudo festivitate, care se transformă dintr-un aparent eveniment de marketing
într-un business al ocultismului şi deci într-un vehicol pentru toate acele
teribile realităţi magico-esoterice care ar vrea să se substituie cu prepotenţă
marilor religii monoteiste. Sectele oculte, psihosectele, grupurile pseudo
religioase exultă, căci sunt zile extrem de propice pentru a ademeni şi pentru
a recruta noi adepţi.
Proiectul, departe de a fi inocent şi cazual, este de a desacraliza, a
profana şi a boicota aniversarea în care ne amintim de martiri, în celebraţia
care anticipează memoria tuturor sufletelor (morţilor) din 2 noiembrie,
ridiculizând astfel principiul creştin al comuniunii sfinţilor.
Şi la fel de grav este a pregăti şi a obişnui noile generaţii cu cultul
ororii, al violenţei, şi a face să devină „normale” şi distractive figuri oribile
şi respingătoare, fantasme, vampiri, vrăjitoare şi demoni, cu motivaţia falsă
de exorcizare şi depăşire a fricii de moarte.
ISTORIA HALLOWEEN-ULUI
Halloween, zis şi Hallowe’en, derivă de la All Hallows´ Eve (Holy Evening - Vigilia
Tuturor Sfinţilor - All Saints Eve).
În realitate această recurenţă se naşte dintr-un rit păgân, oficiat în insulele
britanice de populaţiile celtice: Samain-ul, un fel de festival al morţii, în
onoarea unor divinităţi păgâne. Anul celtic era divizat în două părţi egale,
jumătatea întunecată (iarna), care începe de Saiman (de 1 Noiembrie) şi
jumătatea luminoasă (vara), care începea de Betlaine (de 1 Mai). Noaptea
Saiman-ului, care se poate traduce prin „slăbirea verii” semna pentru casta
preoţească a Celţilor, pentru Druizi, trecerea de la vară la iarnă, în care
prinţul întunericului urmează să-l umilească pe zeul Soare, făcând să se
întoarcă pe pământ sufletele morţilor, pentru a reintra în trupul celor vii.
Pentru a îndepărta duhurile rele se săvârşeau ritualuri în care se preconiza
mascarea cu pielea animalelor ucise. Pe durata sărbătorii aveau loc rituri orgiastice,
cu consum nemăsurat de băuturi alcoolice; oferta de sacrificii, inclusiv umane
era considerată necesară pentru a intra în graţiile spiritelor întunericului.
Druizii se prezentau cu felinare făcute din napi scobiţi şi sculptate în formă
de chip uman, în interiorul căruia ardea o lumânare obţinută din grăsimea
sacrificiilor animale sau umane; a doua zi dimineaţă se aprindea focul nou cu
care preoţii făceau turul caselor, ducând cărbunii aprinşi familiilor. Dacă
cineva îi refuza, era blestemat.
Irlandezii credeau că în 31 octombrie defuncţilor li se dădea permisiunea
să se întoarcă în lumea celor vii. Din acest motiv, conform tradiţiei, în casă
se lăsa focul aprins, mâncarea pe masă şi uşa de intrare semideschisă, în timp
ce tinerii locului personificau spiritele morţilor, vopsindu-şi faţa,
mascându-se şi îmbrăcând lungi haine albe. Copiii în schimb, cereau acadele, mere şi alune care reprezentau oferta pentru
defuncţi. Chiar şi astăzi, copiii, mai ales în ţările cu cultură anglo-saxonă,
umblă bătând la uşa caselor, repetând formula „trick or treat”, care, sub
sensul inocent de „păcăleală sau dulciuri” şi al traducerii literale de „truc
sau distracţie”, ascunde sensul originar de „blestem sau sacrificiu”.
Despre binecunoscutul dovleac, cu forma unui craniu, există diferite
legende. Una dintre acestea ne spune povestea irlandezului rătăcitor Jack O´Lantern,
al cărui nume, originar, era Stingy Jack. Povestea narează că Jack l-a invitat
pe diavol să bea şi şi-a oferit sufletul în schimbul unui şiling. Sprijinind
banul de un crucifix, l-a împiedicat pe Satana să-i ia sufletul. Dar în
momentul morţii a suferit răzbunarea demonului, care, lovindu-l cu un tăciune aprins
peste faţă, l-a condamnat să rătăcească între infern şi paradis, cu faţa în
flăcări. De aici dovleacul scobit cu lumina lumânării în centru, pentru a
aminti de sufletul lui Stingy Jack, care rătăceşte fără sfârşit între pământ şi
cer...
În ordinea cronologiei, Biserica, prin acţiunea Papei Grigore al IV-lea, în
834, decide să mute sărbătoarea Tuturor Sfinţilor de pe treisprezece Mai pe
întâi Noiembrie, tocmai pentru a eradica superstiţiile, ritualurile şi
întâlnirile oculte care derivă din antica sărbătoare druidică. Acelaşi lucru se
întâmplă în secolul X, când se introduce sărbătoarea tuturor credincioşilor
defuncţi, pentru a-i da întâietate faţă de sărbătoarea vrăjitoarelor. Reforma
protestantă contribuie în schimb la o graduală întoarcere a acestei „comemorări
a spectrelor”, tocmai pentru a diminua sau chiar pentru a ridiculiza
sărbătoarea Tuturor Sfinţilor.
HALLOWEEN-UL ASTĂZI
Într-un deceniu, Halloween-ul s-a infiltrat în diverse sectoare ale
societăţii noastre. Nici lumea şcolii nu îi este deloc imună: pe lângă
obişnuitele activităţi didactice, aceeaşi profesorii îşi dau silinţa să-i
înveţe pe copii să sărbătorească printre dovleci şi recuzite, vampiri şi
pălării imense, „dulciuri şi păcăleli”. A merge împotriva curentului şi a nu
urma această modă „horror”, fără a cădea în riscul de a fi marginalizaţi şi a
fi consideraţi bigoţi, devine foarte dificil pentru părinţi şi pentru copiii înşişi.
Este cine priveşte „fenomenul dovlecilor” numai din punctul de vedere al
ludicului şi al divertismentului. Pe de altă parte iniţiativele
pseudo-culturale se multiplică, şi sunt aproape întotdeauna amplificate de
mass-media, care pretind a da o anumită greutate aniversării celtice: substrat
„doct” şi origini „pure şi nobile”. În mod clar, sunt toate virtuţi create, şi
în mare măsură nemeritate, dar care fac jocul Halloween-ului şi ai
susţinătorilor săi.
Mesajul subtil al Halloween-ului s-a insinuat bine şi în casele noastre şi
ceea ce pare un mic carnaval, promovează de fapt mesaje, acţiuni şi intenţii de
cu totul alt tip şi natură. Într-adevăr, mulţi sunt cei ce ignoră unele stări
de fapt simple şi tulburătoare: în perioada Halloween-ului se observă o
creştere a tuturor afacerilor legate de magie, cu frecvente consultări ale
magilor, horoscopului şi a cărţilor de tarot. Pentru „activiştii cultului”, în
noaptea de Halloween, profanarea cimitirelor, liturghiile negre, sacrificiile
animale şi umane şi orice fel de desacralizare şi sacrilegiu sunt de dorit şi
exaltate.
Halloween-ul, cu tot armamentul de monştrii şi simboluri ale groazei a dat ambianţa
unor producţii muzicale (adesea heavy metal), literare şi cinematografice
(aproape întotdeauna de gen horror) pe cât de prolifice, pe atât de
periculoase. Pentru a da un exemplu, există un grup de muzică metal, Helloween, al cărui nume uneşte
semnificaţia cuvântului Halloween cu „normalitatea” şi cotidianul lui „Hello”.
Dacă monstruosul devine drăguţ, terifiantul plăcut, respingătorul exaltant,
demonicul simpatic, următorul pas este pierderea demarcaţiei precise dintre
ceea ce este bine şi ceea ce este rău. Nu este întâmplător, desigur, că Benedict
al XVI-lea, tocmai la începutul pontificatului său, a indicat „dictatura
relativismului” ca una dintre cele mai grave boli ale timpului nostru.
Unul dintre cele mai incredibile aspecte din toată afacerea cu Halloween-ul
este, printre altele, faptul de a fi constrânşi să asimilăm în mod forţat o
„tumoare” străină culturii noastre, atât din punct de vedere spaţial cât şi
temporal.
Halloween este unul dintre multele mijloace destinate încercării de a
impune, în cultura creştină a Occidentului, gândirea magico-esoterică, amăgind omul
cu gândul că este dumnezeu el însuşi, după cum susţine pseudo-religiozitatea
New Age, cu motto-ul „tu eşti dumnezeu”. Acest eveniment este pentru mulţi o
redescoperire a anticelor divinităţi păgâne şi este în contrast izbitor cu creştinismul,
afirmând că religiile „arhaice” sunt mai bune sau mai adevărate.
Părinţii creştini, dar şi toţi cei care nu vor să suporte pasiv această
aniversare absurdă, nocivă şi aparent implacabilă, au datoria de a-i explica
semnificaţia, şi cel puţin de a evita să propună Halloween-ul propriilor lor copii.
Propuneri
Expunem motivaţiile şi propunerile pentru a renunţa la participarea la
Halloween:
- Provenienţa ei din celebrări satanice şi vrăjitoreşti, în
care, timp de mai multe săptămâni, grupuri organizate, dedicate realităţiilor
oculte, desfăşoară ritualuri aberante, pe care evităm să le descriem, chiar
dacă, din păcate, li se face reclamă pe internet. Aceştia sunt convinşi că
oricine recunoaşte şi participă la aceste evenimente, va contribui direct sau
indirect la realizarea unui mare ritual satanic (deci chiar şi simpla
costumaţie sau punerea unui dovleac în casă sau în faţa uşii este semnificativă).
- Halloween-ul, pentru propagatorii guru (termenul pentru maestru,
învăţător, mai ales în religiile indiene) ai ocultului, este marea ocazie
pentru a ademeni noi adepţi, instigând astfel victimele pentru ţeluri nefaste
şi periculoase. Copiii şi tinerii sunt cei mai expuşi, din cauza reuniunilor
„petrecăreţe”, care în anumite cazuri, ar putea deveni adevărate capcane infernale.
- În aceste zile se săvârşesc sacrilegii şi profanări de
tot felul, se reînnoiesc făgăduinţele făcute demonului, se invocă duhuri
necurate. Creştinii să se roage: catolicii – Rozariul, litanii...; ortodocşii –
Acatiste, Paraclisul etc., şi să celebreze Sfinte Liturghii ca ispăşire pentru
aceste fapte tenebroase.
- Credincioşii care participă la sărbătoarea Tuturor
Sfinţilor, intră deja din 31 octombrie în marea solemnitate, odată cu vesperele
Liturghiei. Familia creştină sărbătoreşte martorii vieţii, ai speranţei şi ai
iubirii.
- A nu se adera, nici măcar minimal, la evenimentul
comercial, promovând astfel falimentul acestor afaceri; se pot în schimb expune
simboluri creştine care amintesc de sărbătoarea Tuturor Sfinţilor.
- Toţi educatorii, învăţătorii, cateheţii şi, înainte de
toate părinţii, persoanele consacrate şi preoţii pot sensibiliza puternic
societatea civilă şi opinia publică, mai ales ajutându-i pe copii să simtă
importanţa sărbătorii creştine, exaltând-o şi dându-i relevanţă, explicând de
exemplu tocmai viaţa sfinţilor.
- A se propune momente de rugăciune, de veghe, rozarii de
ispăşire, Liturghii penitenţiale, pentru ca în această seară credinţa noastră să
fie mărturisită şi trăită.
În afară de asta, toţi cei care ar putea fi
informaţi despre personaje sau grupuri care profită de această perioadă pentru
a săvârşi acţiuni ilicite, desacralizări sau infracţiuni şi crime, se pot
adresa direct forţelor de ordine.
(Traducere şi adaptare pentru IHTYS de Melinda F.)
